Uppercut

   Pe site-ul ringside.com exista un articol, sugestiv pentru "plângerile" mai multor antrenori despre deformarea adusa de punctajul prin numararea loviturilor, care a transformat meciurile de box de amatori în "vânatoare de puncte" (sportivii lovesc repede, superficial, fara a cauta eficienta ci numai sa "prinda ochiul" judecatorilor), combinata cu o "vânatoare de capete" (se cauta KO numai prin lovituri la cap). În kickbox si thaibox nu exista nici macar scuza punctajului, el ramânand cel clasic, bazat pe eficienta timp-real, tactica, uzura si capacitatea de a pune adversarul în dificultate prin cumul de uzura. Totusi, titlul articolului acopera si limitarea tehnica si tactica aparând uneori si la aceste discipline: "The lost art of body punching" - arta pierduta a loviturilor de pumn la corp... La care am putea adauga - si cea incomplet stapânita a loviturilor de picior si de genunchi la sectiunea de mijloc. Dar despre acestea din urma - cu alta ocazie.

   Upercutul si croseul la corp au dezavantaje acolo unde sunt permise lovituri de genunchi si mai ales de cot - poti fi contrat cu asa ceva încercând sa le administrezi. Exista însa sportivi care reprezinta notabila exceptie! Legendarul Ramon Dekkers a facut istorie în Muay Thai cu combinatia de upercut la ficat dublat cu croseu la cap pe aceeasi parte. Albert Kraus si Ernesto Hoost sunt artisti ai upercutului la ficat, care deschide numeroase combinatii. "Iron" Mike Zambidis, un "luptator de buzunar" (numai 1,62 m la 70 kg) a facut zile grele adversarilor folosind chiar statura mica pentru a "strecura" pe sub garda teribile lovituri la corp. La noi, l-ati putut vedea la lucru pe Ionut Iftimoaie. Considerat nespectaculos sau chiar lipsit de tehnicitate, stilul sau agresiv de a rupe distanta si a lovi dur la corp îi costa pe adversari mult din conditia fizica, dupa care Iftimoaie dezlantuie tot arsenalul de pumni imaginabil contra oponentului care a dus primele reprize pentru a ajunge un biet pachet de carne gafâind dupa aer spre final. De remarcat ca toti acesti sportivi utilizeaza trucuri menite sa-i puna la adapost de pericolul genunchilor (în reguli thaibox europene si K-1), precum si de coate în Muay Thai: deschideri particulare de unghi, scaderi mai putin ortodoxe dar surprinzatoare de nivel sau modalitatea (vizibila la Iftimoaie) de a astepta atacul de genunchi pentru ca însusi blocajul pe antebrate sa încarce prima lovitura din serie.

   Upercutul la cap este ceva mai putin folosit, fiind un procedeu destul dificil care speculeaza greseala adversarului de a scoate barbia în fata. În K-1 exista o varianta care poarta marca periculosului sau posesor, Ray Sefo. Este si o buna manevra contra unui adversar care conduce defectuos în clinci, pierzând priza sau nementinând-o solid. Mult mai rapid în a provoca efecte, duce la KO brutal daca îsi atinge cu precizie tinta. Administrat la cap sau chiar pe garda este si un bun mijloc tactic de a forta deschideri în defensiva adversarului. Stefan Leko are o "semnatura" faimoasa în alternanta dreptei overhand cu upercutul la cap si croseul la corp, foarte derutanta pentru adversar.

   Oameni de talia lui Peter Aerts sau Francisco Filho au simtit-o "gustând pielea manusii"!...

Ceas binar